"Pianul Călător"

Parafrază pe o temă dată

A spune, a cânta, a vedea, a citi „altfel” decât originalul, dar pornind de la original, iata o pasiune de creator pentru lumea virtuozului, improvizatorului, plasmuitorului de replici. Nu este vorba de plictisul repetarilor întocmai, nici de prea avansata încredere în propriile mijloace.

Artistul îsi doreste sa retraiasca din punctul sau de vedere opera existenta, dovedind astfel multiplele ocazii posibile de comunicare. Ce înseamna acest „altfel” ? În planul muzicii, mai multe întâmplari artistice, cum ar fi Variatiunea, Parafraza, Transcriptia, Traducerea libera, Fantezia, Reminiscenta, Prelucrarea. Enumerarea ar putea continua, dar proiectul celui de-al doilea program din seria Pianul Călător se opreste doar la unele dintre întâmplarile deja enuntate, în care asemanarile si diferentierile pot suporta, fireste, comentarii diverse.

Variatiunea este multiplicarea caleidoscopica a subiectului unei opere de arta, de preferinta muzicala. În Baroc, variatiunea polifonica apela la tehnici specifice, cum ar fi Chaconna sau Passacaglia. Îi urmeaza, în secolul XVIII, variatiunea clasica, cu serii de imagini variate ce se succed în ciclul prezentarilor stabilite tehnic. Romantismul va evolua apoi spre o mai mare libertate de comportament variational fantezist, la îndemâna virtuozilor.

Pentru Parafraza (paraphrase, paraphrasis), termenul vine de la o adnotare explicativa a unui text artistic, poetic sau muzical, cu rezultat de traducere amplificata fata de original.

Transcriptia (transcriptio, ad literam, copiere) – este o modalitate de transpunere, prelucrare a unei lucrari muzicale cu efect de valoare artistica proprie. Exista tipuri de transcriptie de la adaptarea lucrarii pentru un instrument (transcriptii pentru pian ale creatiilor concepute pentru voce, vioara, orchestra sau transcriptii pentru orchestra simfonica ale cretiilor concepute pentru pian, voce etc.), pâna la modificarea expunerii (în vederea unei comoditati sau virtuozitati sporite), fara schimbarea instrumentului pentru care a fost prevazuta piesa în original. Transcriptia are o istorie îndelungata, de la prelucrarile cântecelor si dansurilor secolelor XVI-XVII (transcriptii dupa Vivaldi, Telemann, Marcello realizate de J.S. Bach). compozitorii încercând sa transcrie motivele altor lucrari. În creatiile lui Bach întâlnim transcriptii dupa Marcello sau Vivaldi. Rachmaninov transcrie dupa Mendelssohn, Schubert. Au creat în genul transcriptiei si continuatorii lui Liszt – Tauzing, von Büllow, Saint-Saëns, Busoni, Godovski. Transcriptiile si parafrazele lui Liszt nu urmareau atât punerea în valoare a virtuozitatii si stralucirii sale instrumentale, cât dorinta de a face cunoscute capodopere ale muzicii traditionale si contemporane. Creatia sa numara sute de asemenea opusuri. Daca în transcriptii Liszt ramâne legat de imaginea originala a autorului, în parafraze si fantezii face adevarate comentarii la imaginile initiale, îsi desfasoara bogata fantezie pentru a da elocventa temelor parafrazate. A realizat impresionante parafraze si fantezii dupa teme din opere, dupa lieduri de Mozart, Beethoven, Schubert, Schumann, vehiculându-le cu ajutorul transcriptiilor, parafrazelor si fanteziilor, în care redarea integrala sau prelucrarea unor fragmente reprezentative aduceau publicului comentariile sale stralucitoare. Lucrarile lui Bach, simfoniile lui Beethoven, uverturile lui Berlioz sau Weber s-au bucurat de o sporita popularitate în rândurile melomanilor vremii, gratie bogatei sale fantezii. Conceptiile sale despre pian ca „orchestra în miniatura”, instrument atotcuprinzator si universal, si-au gasit în acest gen expresia maxima, contribuind enorm la activitatea de cultura luminata a compozitorului.

Grigore Constantinescu